foame…

satulul nu crede flamandului…

literele se culca de-a dreapta cuvintelor si-astepta
de-atata jale foile se rup din cotor smulgandu-si colturile
si se arunca-n varful penitei

ochii mei cad adulmecand imaginare urme
acolo unde noroiul face crusta sarata
putin adusa de spate

buze uscate bat aerul si cad rapuse
stoluri, vorbele se ridica si pleaca fara sa mai astepte
iar nimicurile zac pe la colturi, zgura alba

mi-e foame…
imaginile nu mai au gust,
cuvintele putrezesc
iar actiunea se topeste sub efectul incalzirii globale
o mana prefira nisipul fara noima
roua condenseaza
pe retina,
amintirile se preling
aruncand pe obrajii uscati
carenele orbitelor
printre clipiri
ostenite

de partea cealalta a oglinzii…
ma privesti,
atat de neincrezator…