masacrul continuă

cuvintele, lustruite de atâta folosire,

sferice, fără rugozităţi şi inestetice crăpături

sunt ale mele şi le păstrez aşa cum sunt.

sper să nu le rătăcesc printre cioturi

dar asta se ȋntâmplă acasă, pentru că-n stradă,dincolo de uşă

zăresc numai cadrave, cuvinte mutilate, alienate

şi fără pic de vlagă.

apocalipsa a venit pentru toate cuvintele

indiferent ce fac şi unde se ascund

deja degetele dau din coate

şi caută să iasă-n faţă

şi vine o vreme când vorbele dor,

cuvintele mor

şi noi

asemeni lor…