cu iubire

în ziua de azi, lumea nu mai are nevoie de iubire

cel puţin aşa am înţeles eu după ce am ieşit din coma profundă

mai mult cârpit, cioplit, adunat

ieşisem pe stradă cu mintea plină de iubire

ochii mei lăsau iubirea să curgă-n valuri

braţele strâgeau aerul

şi iubirea eram eu.

ce folos,

lumea se dădea speriată la o parte la-nceput

apoi o palmă, un pumn, o piatră

pe tăcute,

fără cuvinte de prisos

ploua cu ură, cu sânge, cu uimire

iar noaptea cuprindea totul: ochi, suflet, minte

strivindu-mă sub indiferenţă

m-am adunat, cioplit, cârpit, împietrit

şi am luat drumul uitării târând ura lumii prin colb

iubirea, cine mai are nevoie de ea, când nici măcar timpul...