sinuos

sunt două vise care se-ntretaie

aşa cum numai viaţa ȋmpleteşte-n moarte

mi-e dor de galbenul ȋnchis ȋn noi

ce se usucă (pulbere golindu-şi forma) şi dispare

mai lasă-mă să spun odata nu

prefă-te că mă crezi, asediază-mă şi pregăteşte-mi moartea

sfărâmă aşteptarea şi soarbe-mi răsuflarea

redă-mă liber mie

şi apoi

poţi să pleci

…

mi-ar fi plăcut să spun povestea

războiului ce nu mai are combatanţi

rătăcitoare umbră-n lume

o tolbă fără de săgeţi