duminică, 13 octombrie 2013

oraşul interior



mi se spunea devoratorul de cărţi
pentru că nu aveam nici o preferinţă şi totul mi se părea comestibil
silabe, cuvinte, fraze intrau de-a valma fără număr de ordine
dar de la un timp am simţit că am rămas greu
aşa cum numai şarpele boua cred că mai simte înţepenit în mijlocul drumului
înăuntrul meu, cărţile îşi ridicau case, cartiere, ziduri de apărare
erau şi câteva catedrale printre palate rătăcitoare
prin colţuri zăceau câteva spaţioporturi
aveam porturi şi aeroporturi
lumea era într-o continuă mişcare
insulele pluteau în derivă cu sau fără elice
printre limburi şi sargase
cărţi uitate, file roase
schimburi având la bază margele se sticlă
cărări galbene, vrăjitoare
magicieni ambasadori sau cumpliţi politicieni
trupul meu, inutilă cupolă opacă
se desface încet ca un puzzle indecent
biruit, căsăpit şi căzut sub domnia colosului cu picioare de lut

„ieşi papucule de sub pat, ieşi papucule ieşi că ţi-oi da cărţi de poveşti ieşi papucule ieşi...”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu