o salcie ar vrea să plece

sub unduire calmă se ascund furtuni greu de oprit

când valul muşcă-n ţărmul ostenit

şi-a lui furie pare greu de ostoit

te-aş rupe-n două şi te-aş face altoi

bucăţi să lăstărim şi să înflorim preaplinul

prea grei de roadă să ne rupem şi unul să se facă iară doi

în verde crud se scaldă lemnul dimineţii

când roua îl cuprinde în ştergare moi

se-ntinde cerul să-l cuprindă-a zbor dar rădăcinile-l ţin bine