scrie-mi numele

nicăieri nu vei putea merge nevăzut, necunoscut

oriunde ai ajunge cineva trebuie să-ţi scrie numele să nu se uite

mi-a brăzdat faţă cu tăieturi fine şi rânduri de sânge au răsărit, era o adevărată pagină dictando

şi fiecare om întâlnit mă întreba (uneori nici nu-mi mai cerea persimisiunea) dacă are voie să-mi scrie numele

şi fiecare scrijelea numele găsit de cuviinţă până când faţă mea a devenit o lista a aşteptărilor

coborând pe gât, umplându-mi pieptul cu rânduri bogate pline de bucuria descoperirii

ceea ce nu mi-a spus la început, era că rănile nu se vor închide

şi fiecare nume va sângera în felul său

scutindu-mă de o moarte anostă şi plictisitoare

partea frumoasă e că şi după ce am căzut la pământ

lumea tot se mai oprea ca să-mi scrie numele

astfel încât rămăsese foarte puţin loc

când moartea m-a găsit

şi s-a aplecat să-mi scrie numele

şi să mă sărute