În vacanță incognito cu Christian Tour

     

            Sunt vremuri când adevărul nu mai este crezut iar minciuna este cucoană mare. Am să vă spun ce am păţit eu acu ceva timp, adică nu mai departe decât acum două luni. Eram la schi, zilele erau senine, pârtia era bogată în zăpadă şi toată lumea era veselă. La un moment dat, pe pârtie apare însuşi Nenea Iancu. M-am frecat la ochi căci nu-mi venea a crede că însuşi Caragiale îşi făcuse timp să vină să mă vadă.

-          Ce faci Nene Iancule? Cu ce ocazie?

-          Ce să fac măi Brânzovenescule, am ieşit ca albina la soare, poate poate mai găsesc ceva savuros de povestit.

-          Păi şi cum ai scăpat până acum de fani?

-          - Greu neicuşorule, greu.

-         -  Şi? Ai găsit ceva?

-        -   Dom´le, musteşte lumea. Prostia e ca floarea aia ruşinoasă, apare unde vrei şi unde nu vrei. Şi nu numai că apare, dar te sufocă nu alta.

-         - Abia aştept să văd ce-o să mai scrii. Ştii doar că tot ce iese din pana ta, e aur curat.

-        -   Ei lasă, nu mă mai firitisi atât.

-        -   Se poate Nene Iancule? Doar ştii cât de sincer sunt...

-        -   Da, dar şi lanţul slăbiciunilor e trainic şi are zalele nou nouţe...

-        -   Şi cum ai de gând să petreci vacanţa de vară Nenicule?

-        -   Aici am scăpat numai cu câteva zeci de autografe dar la vară daca e să plec la Mamaia la mare nu ştiu ce-o să fac.

-        -  Te pot ajuta eu Nene Iancule. Ai auzit de „vacanțe Christian Tour”?

-        -  Unde să aud monşer? Că la Capşa nu vorbeşte nimeni de vacanţă. Toată lumea face politică şi de-aia se duce ţărişoara asta de râpă. Toţi neaveniţi sunt în Parlament şi care mai de care mai patrihoţ. Da ce face Christian ăsta?

-       -   Ei sunt cei buni. Şi Eminescu dacă ar veni la ei l-ar trimite în sejur incognito. Nimeni nu l-ar mai recunoaşte. Cu atât mai mult pe matale Nene Iancule.

-       -    Ei vericule, nu că-s io buricul pământului dar n-am vazut loc unde să merg şi să nu mă cunoască numeni. Macar că vine să-şi facă un selfie şi tot nu se lasă. Ca să nu mai spun de autografe.

-      -    Nene Iancule, a fost Gică Petrescu la ei şi l-au trimis în insulele Peloponezului. Nimeni nu l-a deranjat. Şi culmea că la o terasă seara aveau muzică la plăci taman cu el. Şi toată lumea fluiera şi bisa de parcă l-ar fi văzut în carne şi oase.

-      -    Păi da...

-     -     Şi Maria Tănase a fost. A luat un bilet împreună cu Brâncuşi şi au plecat tocmai în Tenerife. A fost o vacanţă de vis. Nici măcar la hotel, recepţionerii nu au zis nimic, chiar dacă îşi luaseră camere separate.

-    -      Măi dat chiar toata lumea poate să meargă incognito?

-          Bineînţeles. Asta este adevărata ştiinţă. Să faci totul ca lumea să se simtă bine fără a fi deranjată şi stresată de fani şi iubitori de... suspans...

-     -     Şi tu crezi că s-ar putea...?

-     -     Bineînţeles Nene Iancule. Încearcă şi-ai să vezi. Eu am ales Hotel King Tut Resort în Egipt la Marea Roşie. Am verificat şi am tot ce-mi trebuie: sporturi nautice, aqua park, club de noapte, restaurant, cameră de jocuri, piscină. Şi de când aştept să fac şi eu nişte scufundări ca să admir bogăţia de sub ape. Peşti, corali şi de ce nu... poate o comoară.

-     -     Păi eu zic că tu însuţi eşti o comoară vericule...

-     -      Eu zic să încerci Nene Iancule.

-     -       O să văd. Dar dacă tu spui că nimeni nu o să mă deranjeze atunci m-ai câştigat.

-     -     Şi cel mai important: hotelul este aproape de aeroport aşa că nu trebuie să pierd timpul cu transferul de la aeroport la hotel şi invers. Camerele sunt spaţioase, luminate şi cu vedere la Marea Roşie plus plajă privată.

-       -   Măi, măi, măi...

-       -   Da Nene mai ales că oferă pachete all inclusive: cazare, transport, regim de masă aşa că nu trebuie decât să ridic din sprinceană şi Marea Roşie îmi cade la picioare.

-      -     Chiar că m-ai făcut curios.

-      -      De un singur lucru nu o să mai ai parte...

-      -     Adică? Ce o să-mi lipsească?

-      -      Bucureştiul Nene Iancule. Agitaţia şi moleşeala, eleganţa şi mahalaua, pensionul şi incultura, praful şi noroiul.

-      -     Nu se poate să nu găsesc ceva şi pe acolo.

-      -     Nu o să găseşti Nene, că doar te duci să te relaxezi, să uiţi... dar cu viteza internetului o să ai ştirile calde,  în timp real şi nu o să pierzi nici o perlă...

-      -    Da. Aşa zic şi eu. Nimic nu este mai zemos şi mai gustos decât o zi bucureşteană.

-          Nene Iancule. Ştiu că eşti prea ocupat dar poate că o să ne vedem la o bere să-mi povesteşti cum a fost.

-          Poţi să fii sigur. Acum trebuie să te las pentru că la paişpre trecute fix, mă văd cu Dandanache să facem un wist.

-      -    Să ne trăieşti Nene Iancule şi să ne nemureşti ca să afle şi nepoţii nepoţilor noştri ce ne poate pielea...

-      -    Nimic nu se iartă. Cu atât mai mult prostia, ţâfna şi îngâmfarea.

-      -     La buna vedere Nene Iancule.

-      -    Hai să trăieşti.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018