să renunț… să nu renunți

de cele mai multe ori, timpul se strânge covrig

să lase locul îndoielilor

iar confuzia răsuflă, maree neputincioasă

am renunțat la verde, am renunțat la albastru

am renunțat la auriu și la căldura focului

și numai sângele mai pâlpâie prin amintiri

ca o geană de lumină încercănată

am renunțat să mai răsuflu, am renunțat la tot

și aș renunta și la trupul acesta uscat

dacă aș găsi un puf de păpădie

să mă ridic din mine fără regret

dar cine oare îmi șoptește

trecându-și răsuflarea peste neputința mea?

să nu renunți că nici eu nu am renunțat la tine…