Postări
„O LUME MAI
BUNĂ, construită cu sârguință prin contribuția fiecăruia, acționând ca o
societate UNITĂ care slujește BINELUI COMUN.”
Succesul începe
din fotoliu. Incredibil dar adevărat. Acesta este titlul unei cărți care
așteaptă să fie scrisă, povestită sau discutată.
Atunci când ne
gândim cum să abordăm viața, de cele mai multe ori, fugim de adevăruri
dureroase. Adevărurile dor și chiar dacă “minciuna are picioare scurte”
preferăm să ne mințim și să-i mințim pe cei din jur. Nu știu cât de mult
conștientizăm acest lucru, nu știu cât de mult ne dor aceste “clipe de viață”
cert este că de cele mai multe ori reușim să trăim și trăim până la capătul
vieții și poate că abia la final recunoaștem în fața celor din jur, a noastră
și a lui Dumnezeu că toată viață noastră a fost: “un dureros eșec”. Nimeni nu
este vinovat, dar la fel de bine toți purtăm vina vieții și a destinului
nostru. Un proverb spune că „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.”
Dumnezeu când a
creat lumea a știut ce face. Atunci când a creat omul, nu a făcut altceva decât
să multiplice ceea ce el știa că trebuie să fie. “Și a zis Dumnezeu: să facem
om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării,
păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile care se târăsc pe pământ
și pe tot Pământul”.
Dumnezeu a
creat omul după chipul și asemănarea Lui, ceea ce înseamnă că fiecare are un
sâmbure de Dumnezeire, un miez de sacralitate pe care îl descoperă dacă
dorește, îl păstrează dacă poate și îl oferă dacă vrea. Dumnezeu a creat oameni
liberi și egali ca șanse căci așa cum se spune, i-a creat pentru a stăpâni
toate vietățile și dobitoacele de pe Pământ.
Orice naștere,
înseamnă o lupta teribilă, înseamnă o șansă de 1: 1 000 000 cel puțin pentru
fiecare nou născut. Cel care se naște este un învingător, un alergător care
trece primul linia de sosire. Dar de cele mai multe ori uităm că ne-am născut
învingători și ne-am născut pentru a fi învingători. La fel de adevărat este că
“perfecțiunea îi aparține lui Dumnezeu, dar omul este dator să caute să o
atingă”. Nimeni nu va fi perfect dar fiecare din noi are datoria de a caută
permanent, de a învăța, de a se perfecționa și de a oferi din ceea ce a adunat,
căci numai dăruind vei dobândi. De ce? Pentru că pilda vine din vechime: cu cât
vei dărui mai multă dragoste cu atât mai multă vei primi înapoi, cu cât vei
ajuta mai mulți oameni cu atât vei avea mai multă bucurie și recunoștință.
Oferă un zâmbet și vei face un om fericit, oferă ceea ce știi și vei face mulți
oameni împliniți. Un alt proverb spune: dă-i unui om un peşte și-l vei hrăni o
zi, învață-l cum să pescuiască și-l vei hrăni toată viața.
Cel mai greu
lucru cu care a trebuit să mă obișnuiesc a fost acela de a oferi. Da. Recunosc
acest lucru. Copil fiind și apoi mai târziu credeam că tot ce primesc este un
semn de recunoaștere a meritelor mele și întotdeauna mă bucuram de ceea ce
primisem. Acest lucru a continuat chiar și mai târziu când am fost obișnuit să
primesc un semn de recunoaștere de câte ori făceam ceva bun. Primul semn de
întrebare mi l-am pus când m-am căsătorit. Lăsând la o parte festivismul
clipei, emoțiile au fost deosebite pentru că atunci în mod oficial mi-am
recunoscut, noul statut. Din acel moment am început să ofer: sprijin,
înțelegere, iubire, căldură, totul. Totul
pentru a obține tot.
Această nouă
ipostază a durat până când mi s-a născut primul copil și am observat că se
poate și altfel. Acest copil mi-a arătat că poți oferi fără a aștepta răsplată.
Și mulțumesc Domnului că cei doi copii mi-au oferit momente deosebite, clipe de
dragoste necondiționată, clipe de tandrețe, clipe de neuitat care erau de altă
factură decât cele oferite și primite în cadrul dualității soț – soție. Soția
îmi oferă tot ceea ce am nevoie, soția este spijinul clipei prezente, este
realitatea de zi cu zi. Copii îți oferă viitorul, tăria de a privi dincolo de
clipa prezență. Cu ajutorul lor poți întrezări prin ani, decenii și secole, ei
îți oferă tăria de a depăși momentele de îndoială. Cu ei și prin ei treci
hotarul timpului și devii nemuritor. Copii m-au învățat că poți oferi mai mult
decât primești și primești întotdeauna mai mult decât ai oferit. Dar nici acest
lucru nu mi-a dat voie să mă schimb total. Au trebuit să treacă ani și chiar și
în aceste memente mă descopăr cumpănind dacă să ofer ceva sau nu. Și de fiecare
dată îmi aduc aminte de lecția primită: „dăruind vei dobândi”. Oferă un zâmbet
și vei primi un surâs, oferă o mână de ajutor și vei primi recunoștința și
dragostea celui ajutat, oferă prietenie și vei fi înconjurat de prieteni. Ce
este mai frumos decât să poți merge pe stradă și să primești un zâmbet? Ziua
poate fi întotdeauna mai frumoasă dacă o începi cu un zâmbet. Oferă un zâmbet
oricui. Pe lângă bucuria de a oferi cel mai ieftin și mai frumos cadou vei
observa că ziua poate fi frumoasă indiferent de starea vremii. De ce am ales acest
titlu: „Succesul începe din fotoliu”? De obicei în fotoliu ne permitem să visăm.
Când începem să visăm ne dăm seama că de cele mai multe ori visele nu corespund
realității înconjurătoare. Când ajungem să conștientizăm că visele nu sunt
conforme cu realitatea începem să ne întrebăm, de ce? Orice întrebare pusă nu
face decât să adâncească această dilema, de ce? Ce-mi trebuie? Ce trebuie să
fac pentru a depăși starea actuală? Şi din acest moment intervine ceea ce
generic am numit: nemulțumirea. Iar după ea urmează tot ceea veți vedea mai
jos... adică: hotărârea, visul, căutarea, analiza, teama, filozofia eșecului,
viziunea, decizia, munca, succesul, satisfacția, recunoștința, împlinirea,
dăruirea...
Undeva, cândva,
visul devine realitate. Depinde doar de tine când... începi să visezi!
„Articol scris pentru Spring SuperBlog
2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: http://www.avbs.ro/, compania de
intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în
topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar.
Visează… Obține cu AVBS!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu