joi, 20 mai 2010

durerea

după toată hârjoana luminii
baierele repaosului s-au desfăcut
cotropind senzaţia şi mişcarea
într-o mare de întuneric
mai vâscos ca moartea
mai rece ca absenţa
terminaţiile nervoase ale dorinţei
s-au chircit degerate
iar coaja viselor
a crăpat
până la temelie
stelele îngheţate se fărâmă
spulberându-şi lumina
cu o ultimă răsuflare
dintre toate stadiile imaginate
zămislite sub pleoapa însingurării
acesta este cel mai rece
cel mai greu...
undeva
sub torenţiala noapte
iubirea îşi pâlpâie speranţa
de pitică albă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu