luni, 17 mai 2010

polifonie

am deschis gura
şi tăcerea s-a înălţat până la porţile cerului
a bătut cu credinţă
şi-a rămas aşteptând
până când îngrijorarea a strâns-o-n broboane
şi a-nceput s-o plouă
molcom,
fără nici un pic de spaimă
când stropii cădeau
plezneau şi lăsau în urmă
cuvinte noi.
proaspete
şi-ncet încet
toată viaţa s-a umplut
de culoare
sonoră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu