miercuri, 10 iulie 2013

cu iubire



în ziua de azi, lumea nu mai are nevoie de iubire
cel puţin aşa am înţeles eu după ce am ieşit din coma profundă
mai mult cârpit, cioplit, adunat

ieşisem pe stradă cu mintea plină de iubire
ochii mei lăsau iubirea să curgă-n valuri
braţele strâgeau aerul
şi iubirea eram eu.
ce folos,
lumea se dădea speriată la o parte la-nceput
apoi o palmă, un pumn, o piatră
pe tăcute,
fără cuvinte de prisos
ploua cu ură, cu sânge, cu uimire
iar noaptea cuprindea totul: ochi, suflet, minte
strivindu-mă sub indiferenţă

m-am adunat, cioplit, cârpit, împietrit
şi am luat drumul uitării târând ura lumii prin colb

iubirea, cine mai are nevoie de ea, când nici măcar timpul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu