frica

nu, nu e nimic nou descoperit sau inventat de Kafka

frica e scrisă în genomul uman

de la bun început

Te iubesc!

da ce ai? ce ţi-a venit? de unde şi până unde?

hai la culcare că te-ai îmbătat

şi te mai aud şi vecinii

cu câţi de i se scriu oare vecinii

dar ce importanţă mai are...oricum le e frică şi de umbra lor

dacă îi pârăşte cineva că au depăşit termenul şi nu mai au voie la pachetul ăla gratuit?

ai vecini au necazuri, mai bine fără

iartă-mă!

de ce? ce ai mai făcut?

te-am minţit!

ei lasă, n-a murit nimeni dintr-o minciună

(şi uite aşa ne ascundem după vorbe pentru a nu da piept cu adevărul banal)

pot să te îmbrăţişez?

de ce? ascunzi ceva la spate? ai vreun ac infestat?

....

....

ne ascundem după tăceri, ne ascundem teama, ne ascundem

nici lumina parcă nu mai e cum era

şi nici noi

...

pot să mor?

tu n-ai minte? şi cine vrei să facă toată treaba ta?

sunt atâţia oameni care aşteaptă, tineri fără asteptări, bătrâni fără viitor

şi copii nedoriţi...dar care se nasc împotriva oricăror piedici

oricare poate să-mi ia locul

serios? şi cine se chinuie să-i înveţe

cum să muncească fără să gândească? bineînţeles că eu

şi nu mai vreau.

m-am săturat.