luni, 22 iulie 2013

sinuos


sunt două vise care se-ntretaie
aşa cum numai viaţa ȋmpleteşte-n moarte
mi-e dor de galbenul ȋnchis ȋn noi
ce se usucă (pulbere golindu-şi forma) şi dispare

mai lasă-mă să spun odata nu
prefă-te că mă crezi, asediază-mă şi pregăteşte-mi moartea
sfărâmă aşteptarea şi soarbe-mi răsuflarea
redă-mă liber mie
şi apoi
poţi să pleci
mi-ar fi plăcut să spun povestea
războiului ce nu mai are combatanţi
rătăcitoare umbră-n lume
o tolbă fără de săgeţi


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu