dupa o zi chinuitoare, plina de alergaturi
Pamantul descopera perna cu al ei contur de noapte
ostenit, se lasa usor pe partea dreapta
capul I se-afunda-n noaptea calma
si-ncepe sa numere stelele
uitand de fiecare data
cand termina 
undeva intre vis si realitate 
pleoapa I se zbate
a tic sonor
“ridica-ma la cer”…





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu