trecător…

nu pot să câştig, nu vreau să mai pierd

sunt doar un ins mediocru rătăcit ȋntr-o mare de gri nostalgic

ce nu mai este alb dar nici negru nu se mai acceptă…

la dracu cu dualitatea asta cazonă!

când m-am născut eram un cec ȋn alb

fără semnături indescifrabile

dar viaţa mea a devenit o sumă de ştampile

aplicate fără discernământ sau continuitate a culorilor

ştampila roşie ruptă dintr-un trecut zdrenţuit tronează impasibilă

şi mare cât o tinereţe inutilă pictată pe-un perete…

dar ce mai contează

atâta timp cât nimeni nu vedea printre culorile oficiale

fiecare aventură şi-a pus ştampila pe câte un colţ de viaţă

murdărind tot albul cu care fusesem girat

multicoloră fetişizare

a cernelorilor şi-a tuşierelor

călimările uscate nu mai sperie pe nimeni

tuşierele s-au scămoşat adormite-n sertarele istoriei

iar ştampilelor li s-a ȋntărit cauciucul ȋntr-un rânjet stupid

scris ȋn literele topite de-aşteptare

poate că-ntr-o nouă filă

voi păstra mai mult loc pentru mine

ignorând mareea coloristică

a ştampilelor gureşe