sub zodia uitării

orice naştere înseamnă un big bang de neoprit

ce-îngropat e de uitare şi te-alungă-n infinit

când soarele-ţi sărută faţa umbra-ţi arată că exişti

dar când uitarea te ia-n braţe e semn că nourii sunt trişti

uitarea se înfige ca pintenul în carne

tăcerea ei huleşte şi ultima-întrebare

indiferenţa doare ea e fiica uitării ce îşi strecoară umbra în taina-însingurării

când pleoapa înserării închide a ta viaţă uitarea te cuprinde în protectiva-i ceaţă

cuvântul ce mă strigă derviş e în pustiu

uitarea taie-n carne un mort ce s-ar vrea viu

ca lipsa din eclipsă indiferenţa muşcă

când trupul sângerează trecutu-i doar o cuşcă

când viaţa îţi alege tăcuta umilinţă

uitarea te ajunge cu alai de suferinţă