luni, 29 iunie 2015

uitat de lume şi de Dumnezeu



am ajuns să-mi număr toate tăcerile
la noi acasă, iubirea era ca şi o haină trecea de cel mare la cel mic
pe măsură ce fiecare creştea şi simţea că nu-l mai încape
o trecea la următorul, să nu se prăpădească
până cănd nu mai rămânea decât
urzeala
şi nici atunci nu era aruncată
era spălată şi pusă bine pentru orice eventualitate
de aceea când m-am mărit şi-am ieşit în lume am tot aşteptat o iubire
rămasă mică altcuiva
şi pentru că nu mai rămânea nimic mic ca să primesc,
nici nu aveam ce să dau mai departe
şi am umblat aşa gol prin lume
fără să se vadă, fără să se ştie şi mai ales fără să-mi fie de folos...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu