undeva... copilăria

eternitatea vârstei mistice

trece de la o generaţie la alta, de la o copilărie la alta

cruciada copiilor a fost un prim mare semn de întrebare

rătăcitor printre atâtea multe alte întrebări

de unde vin? cine sunt? care-i menirea mea?

şi acestea nu sunt decât primele trei

e timpul când încă te mai uiţi după bau-bau,

îndrepţi perna pentru Zâna Măseluţă

şi te chinui să-l întrezăreşti pe Moş Ene

cărând găleata lui de lipici pentru gene

înger-îngeraşul meu îşi face loc lângă tine

alungă întunericul din spatele pleoapelor

şi deschid zăgazurile viselor

ce-ţi vor inunda toate cotloanele sufletului

undeva departe, finalul mă prinde nepregătit

o ultimă lacrimă se aruncă de la ultimul etaj

către tine copilărie

ce bine că n-ai ştiut toate răspunsurile la-întrebări

ce m-aş face toată eternitatea asta?