când minele mă uită într-un colţ...

eu ştiu.

ei ştiu că eu ştiu, eu ştiu că ei ştiu.

şi între a şti şi a nu şti e doar o bătaie de inimă

cât să adune o ultimă suflare

viaţa mea e o sumă de ştiute şi neştiute

uitarea mă pătrunde ca frigul iernii

începând cu terminaţiile nervoase ale insubordonării

şi terminând cu acalmia nevoii de bine

nefericirea unei zile duce avalanşa nimicurilor

acoperă uitările ce-au rezistat ispitei

iar templul sfânt ce încă sunt

e-o arcă ce îşi pierde urma în diluviu...