voi toate umbrele mele, toate tăcerile
şi toate iubirile săpate în carne
cuneiforme lacrimi
ale trecerii
cine mai moare ca o legănare amăgitoare
ca o amintire, ca o dojană?
am amorţit ca un braţ
sub apăsarea ta
ce poate fi mai frumos
decât să mori într-o vocală scurtă
cât o răsuflare uitată
pe pernă…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu