de profesie... ratat

mă gândeam să-ţi povestesc inutilitatea unui demers. dar ce rost?

când totul a dospit şi a fost copt şi-a fost mâncat de multe mii de alte guri flămânde

deci: combinări de mii de cuvinte luate de milioane de ori ca interpretări

nu fac altceva decât să te arunce în lumea imposturii fanfaroane

câteodată simt că m-am născut liană târâtoare

datoare să cresc şi să unesc lumea cu rădăcinile simţirilor mele

fără să mă gândesc la consecinţe

şi fără să sufăr dacă îmi pierd frunzele

sau mugurele de creştere.

alteori ştiu că-s fiul luminii

născut după furtuna răsturnărilor de situaţie

în care numai curcubeul mai are curajul să spulbere monotonia  divizată-n alb şi negru

fără recunoaşterea niciunei nuanţe de gri.

şi-atunci mă las bob de rouă

pe sterpe aşteptări

alteori, ca acum de exemplu,  măcelăresc timpul şi spaţiul

cu umbra cuvintelor mele,

sterpe din naştere

fără bucuria rodiri şi a-mpliniri

şi totuşi,  Doamne, am văzut tăcerea luând forma buzelor

într-un continuu şi imaterial sărut