mâinile mele te-ar fi sculptat ȋn ceaţă
redându-mi-te să mă acopericu rana sărutului
“jos labele” urlă toate temerile
şi-n urmă, fărâmătura falangelor arată fuga
ochii te-ar fi ascuns
lăsând faldurile pleoapelor să-ţi acopererătăcirea trupului ostenit
“scoateţi-i ochii”, murmură disperarea
şi
lacrimi se adună-n cercuri obosite-n jurul lunii
buzele ţi-ar fi legănat visul
alungând toate
spaimele-nchipuitecu pecetea sărutului
dar cuvintele fac zid
apărându-te de inutilele trăiri
platonice drumuri zămislesc ȋn noapte
rătăcind calea dimineţilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu