miercuri, 24 octombrie 2012

bariere


mâinile mele te-ar fi sculptat ȋn ceaţă
redându-mi-te să mă acoperi
cu rana sărutului

“jos labele” urlă toate temerile
şi-n urmă, fărâmătura falangelor arată fuga

ochii te-ar fi ascuns
lăsând faldurile pleoapelor să-ţi acopere
rătăcirea trupului ostenit

“scoateţi-i ochii”, murmură disperarea
şi lacrimi se adună-n  cercuri obosite-n jurul lunii

buzele ţi-ar fi legănat visul
alungând toate spaimele-nchipuite
cu pecetea sărutului

dar cuvintele fac zid
apărându-te de inutilele trăiri

platonice drumuri zămislesc ȋn noapte
rătăcind calea dimineţilor

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu