sonata neterminata pentru un trup pe care nu-l voi saruta niciodata (IV)

voi spune ca te-ai nascut din spuma valurilor, intrucat mirosi a departare si a necontenit
buzele bat aerul si cad fara suflare lasand in urma cercuri de sare
sarutul meu de bun venit

bajbai si sorb urma cuvintelor

departandu-ma de esenta tacerilor
pana dincolo de linia sperantelor desarte
a noptilor crapate, uscate

palmele oarbe cauta, printre degete imi curg semne, 

te citesc ca sa aflu taina-ti scrisa-n poeme
curgerea unui vers ma topeste-n uitare
constat ca lectura doare

lobul urechii, o umbra sub buze

linia ce-n clavicula frange
desertul fierbinte, cupole, tumult
ferigi ce-mpletesc si izvoru-l ascund
un Narcis cazut in somnu-i profund  
reflectand...