iarna pe pistă

gândurile ning viscolit

şi nici un poem nu vrea să ne troienească

de parcă toate cuvintele se resping electrostatic

moartea e un terminal abandonat

iar viaţa e plină de evenimente portal

ȋn care ne aşteptăm check-in-ul

ȋntre două zboruri de zi şi o forfotă pestriţă

se interpune câte o aşteptare

şi fără să vrei, ajungi prin preajmă

terminal abandonat

fără pasageri aşteptând

ȋn faţa porţii de-mbarcare

ciudat e că nimeni nu se mai ȋntoarce

să fluture batista sau să trimită un surâs

printre buzele ȋnţepenite de sete

setea de viaţă nu urlă ȋmpingându-te

către automatul de apă

şi descoperi că ţâşnitoarele s-au defectat

ȋn plină ceaţă, şal petrecut pe după umeri

se ascund luminile stinse şi tăcerea

ultimului terminal ȋn viaţă…