vineri, 13 decembrie 2013

tombe la neige


uneori  viaţa se-ndepărtează de tine până când liniile se estompează
alteori se-apropie atât de mult încât simţi că te afunzi în detaliu
ciudat mod de a ne capta atenţia foloseşte viaţa asta
pentru a ne ţintui în fotoliul său

teatru al umbrelor, scena eternelor tânguiri
golul cuvintelor caută să exprime cât mai mult
dărâmând zidurile misterelor de nepătruns
dar ce pot face umbrele?

jurăminte-nflăcărate dansează maiestuos
ninge cu mulţimi de „te iubesc” năvalnice sau şoptite
dar numai adâncimile în care înfloresc nuferii nerostitelor cuvinte
pot să îngroape spaimele cernite

în teatrul umbrelor lumina e bolnavă,
conturul cuvintelor dispare
şi-n golul rămas

înfloreşte visul unui zâmbet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu