duminică, 22 decembrie 2013

toaca



pe când eram lemn trăitor printre uscături
legănându-mi amintirea adânc înfipt, solidar cu pământul
adăpându-mi uitarea la ploile alungate dintre nouri
şi-aruncându-mi visarea către ceruri
cu toate crengile,
cu toate frunzele, dăruindu-mă
„cine ştie să asculte
învăţa-va lucruri multe
bate inima în mine
alungându-mi spaimele
cernând întrebările
alungând uitările”
trimite Doamne pe lume meşterul cu gânduri bune
trupul să mi-l spintece să revărs în cântece
viaţa să mi-o geluiască
să m-anine în uitare
că uitarea nu mai doare
şi dă-mi Doamne liniştea dar nu mă-ngropa în ea


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu