destrămare

pe unde am trecut eu nici moartea nu creşte

pare a şopti cuvântul… primul rostit

din îndelungata istorie

cunoscută…

cerurile se schimbă după mersul norilor

pământurile se schimbă după mersul oamenilor

mările îşi schimbă şi ele plajele

după cum mor sau învie râurile

singurele lucruri statornice sunt frunzele

ele poartă pe râd,

filigranul viului şi morţii

alternând cu candidă nepăsare

ţeserea şi destrămarea luminii

eu, necunoscută frunză

din lungul şir al numerelor naturale

nu voi rupe lanţul nerostitelor cuvinte

ce ascund vederii marea poartă a trecerii