casa cu obloane trase

fiecare suflet isi zideste de la-nceput o casa

dupa firea si priceperea fiecaruia

in drumurile tale treci pe langa tot felul de case

care cu fata la soare, care trase la fata

imprejmuite de garduri inalte

ferecate in turnuri inutile

sau ascunse-n pamant

casa mea se goleste pe zi ce trece

sunt flori ce vor sa-si recapete libertatea

si pleaca pe furis sau refuza apa

putrezindu-se la radacina

sunt ferestre

ce-si trag voalul draperiilor

acoperindu-se sfioase

si colturi luate-n stapanire

de umbre aninate-n panze de paianjen

balamalele anchilozate

se vaita ori de cate ori se umbla la ele

usile sprijina tocurile depanand amintiri

cu maini strecurate susurand a noapte

diminetile trec pe trotuarul de vis-à-vis

umbra se intinde pe fatada mancata de lepra

regretele rod sforile obloanelor

pregatind caderea

in uitare