epava unei dimineti gestante

în ultima lună tot mai multe dimineți eșuează pe plaja pustie

nu mi-a venit ciclul

șoptește o dimineață zgribulită

strângându-și  sveterul peticit cu vocale

te duci și te cureți

doar n-o să aștepți să ți se vadă orele

trăgându-ți burta-n deșert

cu cât e plaja mai goală și mai mizeră

cu atât nopțile sunt mai lungi

mușcând din trupul dimineților, 

până când hoiturile 

vor cerne viscolit

răscolind vocale 

toamna se numără poeziile

abandonate, eșuate…

nescrise