microbuzul a
venit cu intarziere
gol
fara pic de aer
doar transpiratia
sutelor se suflete
purtate prin
pantecul zilei
asfaltul decrepit
se taraie
cautand sanul alb
al iernii
afara puhoi
in mine gunoi
ore putrede
mancate de lepra
si o mare bolnava
si pustie
microbuzul sunt
eu
asfaltul sunt eu
marea
si toata
singuratatea
sunt tot eu
mereu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu