sa nu te-întorci pe-același drum

ca de obicei, urc din moarte către viață

îmi iau micul dejun și-mi sorb pe-îndelete cafeaua

după care îmi fac eterna plimbare prin parc

trecând linia de toxicitate a normalității

ne-am întâlnit întâmplător,

m-a oprit și m-a-întrebat dacă soarele mai apune

în același cuib,

pe ultima creangă ce desparte munții

i-am spus

(dar ști cât de greu e sa faci față unei cascade)

fusta ei power-flower se-înfoia făcând pauze de vorbire

bratele ei dirijau curenții telurici ai tăcerii

și tot trupu-i vibra a spunere

tu mergi cu mine a mai zis

întorcându-se grăbită,

vâslind nonșalantă aerul greu

niciodată să nu te întorci pe același drum

și cuvintele s-au prăbușit

în urma noastră.