hotul de cuvinte

numai cel ce nu-si vorbeste limba cade-n pacatul avaritiei

dulce ca mierea e trupul cuvantului

si plin de arome e cerul gurii

atunci cand gandurile se preling in vorbe

insiruite molcom in lungul serii

sunt multe cuvinte violate

si aruncate-n strada fara pic de aparare

iar mai nou, unora li se scot vocalele

pentru a le-nghesui in corsete stambe

si eu mai am caderi

ma trezesc cateodata in fata unui cuvant

ratacit de el si de lume

caruia nu-i mai stiu radacina si sensul

ca sa-i dau viata inapoi

il invit in casa, la masa si-i pregatesc haine noi

ii pregatesc baia rituala a botezului

si dex-ul se bucura de-ntoarcerea fiului ratacitor