decontare

noaptea e perna cerului pe care-si intinde stelele-ostenite

iar ziua e locul in care lumina coboara sa se spele

aduna-ma roua in stropii plini

si spala lumea toata rautatea adunata

cine-a crezut ca ma poate-nvinge la scandenberg

uita ca in fiecare zi exersez aruncarea inutilului

si ma umplu cu ceea ce am mai scump

aveam cuvinte si aveam si timp

din fraze peticite si-aruncate

scot cele mai frumoase cuvinte-suvite

le petrec, umpland urzeala tacerilor

pana cand carpete poeme ma izoleaza de recele de-afara