înger cu gheare și coadă

am pătruns în camera ta răvășita

răni de țigară strivită, zațuri uitate şi cărți

şi parcă tot mai multă dramă trecută de ciclul primar

dormeai răstignit între cenuşiu şi uitare

căzut într-o agonică penumbră

printre perne ostenite

să mai ţină piept avalanşei

din care tot încercai să te salvezi

în colţul pleoapelor

umbre, lacrimi

eşec

dependenţa

o sudoare purulentă

acoperea partea din moarte

în care te căuta somnul

de inimă rănită

ghearele mele strâng

în răpăit de tobe

pulsul buimac

ce uitase de sine

e bine când totul se termină cu bine

acum pot să mă desprind

cu un plesnet de coadă

întinsă arc