fara suflare

e prea multa caldura in cuvinte

canicula de-a dreptul

chiar cu fereastre-n vorbire

aerul vascos se lipeste de cerul gurii  

luna zgrunturoasa

isi taraie burta stearpa

lasand urme baloase

pe cerceveaua noptii

se pare ca nu prea mai ai ce face

respiri si tu ca sa te afli-n treaba

oglinda-si clateste apele

lepadandu-si toate vedeniile

monturile aduna neputinte

ofranda ta asteapt tremurand

printre respiratii sacadate

amintiri cu miros de statut

trupul ti se macina-n gol

umeras ce-aduna taceri uscate

fara  binefacerile plansului

si fara nici o speranta