despre nebunie

toată lumea vorbește despre nebunie

fiecare în felul sau

pentru că-n fiecare se-ascunde un mic diavol

și un Dumnezeu

atunci când lumina nu mai țese ore

zilele-s fade, cenușii

iar oamenii se pierd în nebunii

depresii, angoase, furii

sunt tot atâtea mici nerozii

ne ascundem după degetul cel mic

dar ne e teama, nu recunoaștem nimic

nebunie înseamnă să nu-ți placă

nici răsăritul, nici apusul, nici floarea

nici ura nici iubirea

e doar moartea vie, amorțirea

și chiar dacă nimeni nu vrea să recunoască

adevărata nebunie ne scoate din casă

ea iți spune să iubești norii

să lași ura să-și toarcă fiorii

să iubești, să trăiești

să guști, să muști

să arăți că ești viu

și zilei să-i strigi în față

de ieri te știu

trăiește! viața-i adevărata nebunie

ce te alege-culege

cel mai bun dintr-o mie

misterul unei case nu sta în tencuială

ea doar ascunde înăuntrul de afară