sufletul meu era
pregatit
pentru toata
aceasta lunga iarna
in care
viscolirile imi plang pe umarul drept
iar amintirile pe
cel stang
primaverile sunt
clipe oarbe
ce bajbaie intre
doua dimineti somnambule
fara sa lase
verdele
sa musteasca-n
boboci
imaginarium
locul in
care nici moartea nu ajunge
sa-mi dea cu
tifla
sau sa stea o
eternitate pe prispa
impietrirea nu
are radacini
nu are trecut
si nici macar viitor
e recele inchis intr-un
prezent continuu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu