lecţia de anatomie - azi epiderma

buzele condensează tăceri
descriind volute imperbe
şi-acolo unde aerul doare
nimicul întrupează visul
buzele răzvrătite
aleargă 
decupând din tenebre
forme şi-ntrebări fără răspuns
raţiunea-mi spune să revăd lucrarea
dar năvala dorinţei
scoate din neunde
unduiri, fremări, aşteptări şi-amânări
buze ostenite în buze oglindite
culcuşesc locul care încheie lucrarea
fie toată patima mea
fier ce taie brazdă
în tăcerea de-nceput
şi a fost noapte 
şi a urmat o dimineaţă
adâncind formele de relief abia născute

Pygmalion a murit de bătrâneţe
fericit că desluşeşte visul ce-l chinuie

homeless

ploaia sapă în pereţii cutiei de carton

igrasia se strecoară pe sub petice uscate

înmuind jegul ce ne ţine aproape

nimeni nu-mi acordă atenţie

nimeni nu ştie cine sunt

resturi, frânturi şi mult întuneric

iar la moartea mea

când mă vor spăla

şi m-or dezgoli, 

vor descoperi

formă fără fond

simplu vagabond

un cadru de sârmă

ce cuvinte-atârnă

plin doar cu nimic

ca un gândac mic

iarna, la început...

ca de obicei, toamna se vede dată afară din casă

îşi frânge crengile, îşi pierde frunzele printre lacrimi

şi ninge... molcom

sau vijelios

după cum îi sunt copacii

Ciuşmigiul intră în noapte, strecurându-se prin spate pe la Lazăr

speră să nu se-aprindă toate lampioanele

să-i vadă toată lumea puţina zăpadă

strânsă printre frunze alungate

cuvintele se aştern

ţesând tăceri în cercuri

ochi de piatra, ochi de jar

vorbe ce n-au mai fost spuse

cartea de pe noptiera

visele isi tes somnul lor

cuvintele se ridica

abur de tus

adunandu-se polog

peste noptile mele.

cartea de pe noptiera

a pierdut cursa

cazand prada uitarii

a fost apoi

cartea de pe marginea cazii

a fluturat lozinca

mananca tot

dupa care

a aterizat intr-un

fatal final.

cel mai bun tata

etichetele fac parte din viata noastra

caligrafie in culori mai pale sau mai  vii

mainile mele, aripi frante

au uitat caldura-mbratisarii

sforile-au putrezit, vene inutile

laturi fara prada

esti o jigodie

ori eu nu vreau sa am de-a face

cu oameni ca tine

cuvintul arde

gheizer fierbinte

ce scoate trecutul la aer

fie boala mea

eticheta lipita in frunte

cu ura

jur-imprejur

golul cerne pleava viselor

aruncandu-ma-n groapa ispitelor

latul gol, cuvinte oarbe

rani ce nu s-au vindecat

moartea  ca o ispasire

un pacat pe veci uitat

noaptea pe furiș se moare

orașul meu de asfalt și betoane

aștepți cuminte pomenile electorale

inchiziția nu a murit,

din adânc pandecte focul mocnit

al urii, al prostiei și-al micimii

copacii își așteaptă moartea și-și acceptă jertfa

de a cădea sub loviturile meschine

căci doar cu ruguri crude promisiuni poți tine

copacii dispar, noaptea de obicei

când citadinul prostit

se trage la pat, așteptându-și pomana

să-i umple de căldură

sufletul uscat ce așteaptă iarna

în containere cu rugina la vedere

azi un copac e urmă fără umbră

pe sub foi de brusture, rumegușul abundă

o vomă scuipată de drujbe în noapte

când sar la beregată, aducând moarte

haita de drujbe doboară copaci

și-n loc lasă… urme, umbre, regrete ? 

pustiu,

păcat că prea puțini înțeleg

și vorbesc 

știu

alte fericiri

ferice de cel ce pătrunde carnea vorbelor
fără a se opri la poarta neputințelor

a greși
o vorbă ce ne îmbracă
ca un pampers
o vorbă ce ne dezbracă
ca un sicriu fără capac

compasiune
înseamnă să te strecori
în sufletul celuilalt
pentru că numai privită dinăuntru
viața capătă culoare
și sevă

cine nu are timp să trăiască
trebuie să se mulțumească
cu ceea ce vor scrie alții
cu viețile lor

cuvinte umflate, cuvinte abandonate

eu mananc drojdie

si drojdia creste, da pe afara

se umfla, ma umfla, ma scoate pe gura

cuvant fara cuvant, elan fara avant

rana ce o sa doara

tu mananci drojdie

stransa in coaja de rodie

buzele tale pline de drojdie

lasa zeama stransa in coaja de rodie

sa te creasca, sa te-inaspreasca

el mananca drojdie

ea mananca drojdie

toate pronumele personale

consuma cuvinte lasate prin oale

cuvinte identice, crescute cu drojdie

noi am mancat drojdie

voi ati mancat drojdie

lumea toata e in primejdie

drojdia creste si da pe afara

toate cuvintele or sa moara

fii veselă tristă țară

Ceaușescu e trecut

un Craciun cu-n glont in gat

bonus o suta de  lei

si ne-am crezut Dumnezei

Ceausescu e prezent

la Senat, in Parlament

eu sap, tu sapi, noi sapam

ei isi vad de contul lor

Ceausescu-i viitor

ceas cu limbile-n cuptor

voturi, urne si sicrie

vai de cel ce stie-a scrie

Ceausescu n-a murit

el din conturi a inflorit

sporii lui sunt peste tot

aer cu gust idiot

două felii de pepene galben și un pahar de vin roșu

bătrânii calcă strugurii-n picioare

și vinul strânge toate drumurile în buchet…

în vârful cuțitului sclipește un bob de rouă

e mustul ce s-a zămislit din trupul fructului îmbujorat

buzele se apleacă și sărută

ofranda ce-o primesc din carnea tare

alături vinul aspru aburește

lăsând aromele să se ofere a descântare

un prânz ușor, o amăgire și-o ispită

o piață ce trăiește, se agită