homeless

ploaia sapă în pereţii cutiei de carton

igrasia se strecoară pe sub petice uscate

înmuind jegul ce ne ţine aproape

nimeni nu-mi acordă atenţie

nimeni nu ştie cine sunt

resturi, frânturi şi mult întuneric

iar la moartea mea

când mă vor spăla

şi m-or dezgoli, 

vor descoperi

formă fără fond

simplu vagabond

un cadru de sârmă

ce cuvinte-atârnă

plin doar cu nimic

ca un gândac mic