miercuri, 10 februarie 2016

pustiirea



timpul când vinul avea culoare, buchet şi descântec
s-a uscat ireversibil pe pereţii amintirilor
nimicul intră triumfător în viaţa noastră
alungându-ne printre schelete şi resturi de cuvinte

sms, bip... nerăbdare, bătaie din picior
o ţigară căzută pe gânduri între două esspreso
şi o privire furişată către ziua de alături

sunt moduri de a te goli, de a te pierde, oferindu-te
ştiind că nimeni nu are nevoie de ofranda ta
dar... speranţa moare ultima

cu tine în braţe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu