vitejii nu mor decât o singură dată

dansează pentru mine Salomeea

şi vălurile vieţii cad

lăsându-mă să-ntrezăresc mantia morţii

ce-o voi primi la noapte-n dar

fetele. sunt frumoase fetele

când lasă gândurile să le-mbobocească-n decoltee

şi buzele să îţi descrie în cuvinte reci

culorile ce dau în clocot

vitejii n-au decât o moarte

dar laşii mor de câte ori dă frica-n clocot

aduceţi tava ce-o să-mi poarte

vise şi ochi închişi pe veci

culege fructul când a dat în pârg

nu aştepta să-şi cadă-n gură

chiar dacă tot copacul se ridică împotrivă

să poţi să spui: nu îmi e frică