ziua în care am fugit

zilele sunt aceleaşi de la începutul lumii şi până la sfârşitul ei

numai că fiecare le trece şi le petrece în felul său

sau în spaima sa

când am ieşit din poveste am luat cu mine un sfat scrijelit pe poartă

indiferent ce ar spune şi ce te-ar ruga să nu întorci capul

pentru că atunci toate uitatele şi toate nespusele te vor năpădi, prăpădindu-te

şi aşa am plecat în viaţă, împuţinându-mă pe zi ce trece

lasând fâşii de trup şi suflet prin mărăcinii si ghimpii ce mi-au ţinut tovărăşie

dar niciodată nu am privit înapoi ca să nu mă înspăimânt de-nsingurarea ce muşca din mine

ziua în care am fugit este de fapt un lanţ

al cărui început l-am uitat şi al cărui sfârşit nu îl cunosc

pentru că nu toţi oameni primesc aripi la naştere şi nu toţi sunt sortiţi să ajungă îngeri

în genunchi, cu gustul frângerii în gură

aş vrea să urlu zguduind uitările

cred că am trăit