atac de panică

m-am trezit lac de sudoare, gâtul se uscase de atâta aşteptare

am tuşit şi cuvintele ghemotocite mi-au sărit afară

se făcea că nu mai aveam cuvinte

ne obligau prin lege să ne mâncăm cuvintele

încet, încet spitalele s-au umplut de cazuri cu aceeaşi simptomatologie

greaţă, vărsături, arsuri în capul pieptului, ameţeală

şi medicii ridicau neputincioşi din umeri

încă nu s-a inventat panaceul  pentru aceste tulburări

facem şi noi ce putem, tratamente homeopatice

partea cu adevărat proastă a apărut abia după o lună

tăcerea ţiuia hămesită, nu mai avea măcar o fărâmă de cuvânt,

o silabă ceva care să-i sublinieze măreţia

am înghiţit ultimul cuvânt

iar mâna,aproape paralizată de teamă

s-a chircit sub apăsarea noilor sarcini

începând de azi ea va fi purtătorul meu de cuvânt