şi a pus degetul pe mine

şi toate cuvintele s-au prăbuşit în prăpastia ce s-a născut

s-a-ntors şi-a plecat luându-mă fără împotrivire

pe câţiva arginţi

să-i fac noaptea frumoasă

ţesându-i visele şi singurătăţile

cu dansul meu lunatic

când a fost asta?

cine mai ştie, poate într-o altă eternitate

sau poate că încă nu mi-a venit timpul

să plec