micile orori ale neputinţei

dimineaţa nu ieşea in evidenţă cu nimic

era aidoma celorlalte spuse şi trăite

până când am căzut în genunchi fără nici un motiv

sau poate că motivul ieşise din asfalt să mă întrebe ceva

prânzul a decurs în ritm lent de tacâmuri

siesta, alungată în stradă, la drum scurt

şi-n faţa mea o doamnă a căzut, s-a lungit fără nici un motiv

sau poate că motivul îi ieşise în cale

seara s-a furişat în casă cu un sandviș uriaş

alergase ca disperata să ajungă la timp

şi deodată, ştirea, căzută la pământ şi-a ridicat ameţită audienţa.

oare din ce motiv o fi căzut? cine i-a ieşit în cale?