avanpremieră

eu mă joc cu o tăcere

tu ai plecat să nu o mai auzi

şi împreună

trăim la limita vieţii

desparte-mă de mine-n tine

răsad pentru alte toamne

când nisipul va cerne zările pustii

triste de atâta pierdere

conjugarea timpurilor vieţii

este un chin

ce poate fi întrerupt doar de styx

sau de povârnişul Golgotei

verbul vreau este doar o invenţie a omului

luată-n răspăr de la porţile Grădinii

unde Tigrul face o voltă maiestuoasă

îmbrăţişând Eufratul

moartea nu e tăcerea de pe urmă

ci doar schimbarea tonalităţii unei partituri rătăcite

să reluăm vă rog de la măsura 33