luni, 4 iulie 2016

simt aşa... o stare de luni


m-am înstrăinat şi de ultimul cuvânt
îl aveam tatuat sus pe omoplat
un duşman, torticollisul

te iubesc dar te urăsc în acelaşi timp
eşti al meu şi numai al meu
primul şi ultimul cuvânt

am să mă lepăd de tine
la fel cum leşul se leapădă de zemuri
uscându-mă de dor

mă dezbrac de toate cuvintele
caut cu înfrigurare oglinda
pielea flască se ascunde vinovată

undeva printre riduri

poate că totuşi am să te regăsesc…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu