punte

toţi visătorii au un Dumnezeu al lor

şi Lui mă spovedesc cu spuse şi nespuse

într-o realitate ostenită şi alienată

unde cuvântul moare plin de metastaze

mi-e trupul plin de semne vechi, uitate

de multe ori intraductibile

pe unde eşti copile?

aici sunt Tată şi-s gata de drum

văzut-am toate câte mi-au fost date

şi urmele mi s-au scrumit de-acum

mă-nchid într-un cuvânt ca-ntr-un mormânt

şi rugului îi las toată tăcerea mea

voi colinda tăriile ştergând colţuri de stele

cu praf de nefiinţă mă voi îmbracă

nespusele vor încolţi pe geamuri de uitare

şi visători vor zidi pod către cerul Tău